General

Reveria - cea mai stringentă problemă actuală...

21 Sep 2016 
Cuvântul este cel care leagă și vindecă rănile unui popor, nu dezinfectanții și pansamentele. Cu gura lui, poetul poate fi medicul societății sau, dimpotrivă, călăul ei. O societate bolnavă are și scriitori bolnavi. Și nu, nu dați vina pe cenzură, că cel mai bun cenzor este mai prost și mai neputincios decât cel mai prost dintre cei mai proști adevărați scriitori. În plus, este și el om (cenzorul) și are nevoie, la fel ca oricare alt cetățean al societății sale bolânde, de cel ale cărui vorbe le cenzurează. De aceea, chiar dacă nu este prost, o va face pe prostul și va lăsa omul să dea leacul omului. Dar ce se întâmplă când poetul uită care îi este rolul? Ce se întâmplă când ajunge să creadă că singurul lui rost este să se lase cuprins de reverie și să scrie ce-i naște mintea lui beată de ritmuri alfa? Ei bine, când sanitarul pădurii doarme, pădurea se umple de uscături. Deci, este societatea coruptă, este nedreaptă, este cuprinsă de apucături tot mai urâte? Nu-i politicianul de vină, ci Poetul! Poetul care a schimbat uniforma de gladiator cu costumul de animator. Animator de petreceri stropite cu vin, mâncare și alte gâdilături rafinate. Poetul care a uitat să fie ochiul societății și a devenit doar o lentilă colorată cu rol de a-l face pe cel ce privește prin ea să se creadă interesant, ”cool”, enigmatic...
Deci tu, poetule, care este cea mai stringentă problemă a societății actuale? Apocalipsa trâmbițată ca iminentă, globalizarea, războiul religios, decadența, îmbuibarea, cardurile cu 666, creșterea terorismului? Nu, ci Reveria, că ea este principala ta temă poetică!
Află însă că pădurea își va naște singură sanitarii sau poate Sanitarul, iar voi veți fi aruncați la coșul de gunoi al poeților, care este fără de fund. Doar dacă nu vă treziți din visare și vă aduceți aminte că rostul vostru este nu să gâdilați, ci să vindecați...
MarianTudorelLazar · 338 vizualizari · 0 comentarii

Trofeul

21 Sep 2016 





Mi-am luat prostia,
Trofeu,
Și-am pus-o, 
Vitrină,
Spălat de-orice vină,
Golit de-orice eu.
A râs lumea-ntreagă,
Am plâns,
Am bocit,
Am mers inainte,
În vitrină, 
Privit...
Luat-am trofeul,
Prostia,
Învins,
Am pus-o-n vitrina,
Am privit-o,
Și-am râs!
MarianTudorelLazar · 320 vizualizari · 0 comentarii

Vulpile gay

21 Sep 2016 

Vulpi gay îl provoacă pe Dumnezeu


doar, doar va arde copiii 


de la paradele lor.


Dar El tace, preocupat  mai mult


de cei care rămân indiferenți 


la icoanele ce plâng...


Vulpi gay ne provoacă pe toți,


doar, doar vom arunca pietre


în copiii de la paradele gay.


Dar noi tăcem, 


preocupați mai mult 


de ce plâng,


icoanele care plâng.


Vulpi gay


se provoacă pe ei înșiși


să-l provoace pe Dumnezeu


să ne provoace pe noi


să plângă icoanele,


să aruncăm pietrele,


să ne urască pruncii


și Dumnezeu.


Că nu iubim...


vulpile gay.

MarianTudorelLazar · 163 vizualizari · 0 comentarii

Din canapeaua mea ies câlți

21 Sep 2016 
Din canapeaua mea ies câlți,
Muniție s-o joace mâți,
Covorul este găurit
Și frigiderul s-a golit;
Ba chiar și grijile-au plecat,
Să cate altul, mai bogat!

Când foame mi-i, manânc ce am
Și pun și veselie-un dram;
Mă-mbrac cu ce am luat și ieri
Și-o carte beau, în loc de beri;
Plecat-au până și dușmani,
Că n-am pentru procese, bani!

Belșug când am, nu m-amețesc,
Ci bucuros sunt că trăiesc,
Ba-n lipsuri, ba în bogății...
Și-mi strâng avere: doi copii.
Chiar Dumnezeu este gelos,
Ca nu-i Lui sus, cum mii mi-e jos!

Din canapeaua mea ies câlți,
Muniție s-o joace mâți,
Covorul este găurit
Și sufletul mi-e fericit!
MarianTudorelLazar · 33 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Vesele

Urâciunea pustiirii

11 Sep 2016 


Când crezi că ai apărut din nimic,
că Universul era cândva pustiu 
și merge spre pustiire,
ce altceva
ești tu
decât
o urâciune 
a pustiirii?
Acolo unde frații tăi
stau
în locul cel sfânt,
ce altceva seamănă ei...
decât lacrimi?
Și lacrimile nu se nasc
din nimic!
Dar tu, nimicule, să știi:
când nu era nimeni,
era cuvântul,
nerostit
așteptând
trup 
să-l poarte.
”Să fie lumină!”
este și certificatul tău de naștere,
uriciune...
Dar tu ai ales
să nu fii,
deși ești!
MarianTudorelLazar · 55 vizualizari · 0 comentarii

Metamorfoză

11 Sep 2016 
Au râs vecinii
de sculptorul
cu două mâini stângi,
de grădina plină
cu pietre
prost cioplite.
Până în ziua
când,
peste noapte,
au văzut
două mâini drepte modelând...
o casă de piatră!

1, 2, 3, 4, 5, 6  Pagina urmatoare

Ultimele comentarii

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Anunt

Alegeti o tema