General

Revelație

11 Sep 2016 


Cred sau nu în existența lui Dumnezeu, îl pun la încercare, punându-i la încercare calea, descrisă în Scripturi. Iar când această cale mă duce la apa odihnei și, gustând din ea, realizez că l-am gustat pe Dumnezeu, cum aș putea să nu urlu: Dumnezeu există!
MarianTudorelLazar · 115 vizualizari · 0 comentarii

Țipă cucuveaua

11 Sep 2016 


Țipă cucuveaua,
De două zile țipă.
În inimă,
Cu glas de dinamită.

Se sparge-n cioburi suflet,
Mă prăbușesc în mine,
Cu gheara mă sfâșie,
Golindu-mă de sine.

Și țipă cucuveaua,
Și țipă și tot țipă,
Trecute sfâșieri,
în mine tot ridică.

Sfârșirea mă cuprinde
Iar lacrima-i uscată
Și corzi pocnesc cu scâncet
Și-n scâncet, tot îmi crapă!

Și țipă cucuveaua
Și țipă și tot țipă,
Nimic nu o oprește,
Din țipăt n-o ridică.

E negură în mine,
Pustiu și numai apa
Și cucuveaua țipă,
Cu țipăt mă adapă...
MarianTudorelLazar · 113 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Nelinisti existentiale

Uriciosul

07 Sep 2016 
Încercând să scoată piatră,
pentru limba lui, 
cea acră,
cu mâna întinsă și capul în jos
căzu, murind,
cel uricios,
drept în hazna,
bolborosind:
”Totuși, iubirea...”.
Ce-a vrut să spună,
nimeni n-a aflat,
prea ocupați fiind,
întreg sobor,
să-și șteargă ochii...
de rahat.

MarianTudorelLazar · 112 vizualizari · 0 comentarii

Boldul morții

07 Sep 2016 

Tu, Moarte, ți-ai pus costumul de târfă


Și fața de Salomee.


Dansezi, așteptând nesătulă dansul tipsiei...


Zbârcito, oare ce fraier ți-o cădea azi în plasă,


Ce lozincă tâmpită vei pune pe coasă?


Libertate,


Cinste,


Vitejie


Sau doar fugă oarbă după bani?


Recunosc, ai fi chiar frumoasă


De ai închide ochii... 


Definitiv.


Dar, încă ne ești necesară, lascivo,


Încă te vrem cu gura deschisă,


Crăpând idioți


Ce pleacă urechea la șușoteli


Despre cât de deștepți sunt ei.

MarianTudorelLazar · 110 vizualizari · 0 comentarii

Inchiziția - un argument calp

07 Sep 2016 

De nenumărate ori m-am ciocnit eu însumi de, și am observat și la alții, în anumite dispute, folosirea cuvântului ”inchiziție” pe post de argument imbatabil. Și nu contează tipul de dispute în care este folosit, ci valoarea lui strictă ca argument logic. Dar valoarea lui de adevăr este identică situației în care un medic, ce face o tăietură largă cu bisturiul, ca să vindece un rău, este acuzat că ar fi... ”cuțitar”. Nu mă voi folosi însă de acest exemplu, ci de altul, asemănător la scara istoriei cu ceea ce a făcut Inchiziția, anume aruncarea bombei atomice peste Hiroshima și Nagasaki. Da, este ușor să-i blamăm pe cei de acum o mie de ani, că au creat Inchiziția, această ”oroare” în care au murit mulți ”nevinovați”, dar toată lumea tace mâlc atunci când vine vorba de cele două orașe (de fapt trei) practic rase de pe fața pământului în ceea ce privește componenta lor vie, biologică. Toată lumea tace pentru că știe foarte bine ce ne-ar fi așteptat dacă americanii nu căștigau războiul, aruncând cele trei bombe atomice, și dacă acesta era câștigat de nemți și de japonezi. Deci, privit din punctul de vedere al consecințelor, ceea ce au făcut americanii este perfect justificabil, chiar dacă a fost și este o oroare de necontestat. Mai mult, oroarea orașelor bombardate atomic este incomparabilă cu oroarea celor căzuți în mâna Inchiziției. Ați auzit cumva de copii torturați și arși în foc de Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Ați auzit cumva de copii nenăscuți și neconcepuți încă torturați de Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Ați auzit de pământuri blestemate să fie nelocuibile pentru sute și poate mii de ani de către Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Și nimeni nu-i condamnă și ar trebui să fii nebun să îi condamni! Și voi merge chiar mai departe: câți dintre voi ați ieșit să manifestați că nu mai vreți centrale atomice în urma unor evenimente ca Cernobîl, Fukushima și altele asemenea?! Eu nu cunosc niciunul și chiar nu contează dacă ar fi câțiva. Contează că toată lumea bate apa în piuă când vine vorba de un eveniment depărtat, despre ale cărui circumstanțe nu are habar sau are prea puțin, dar despre un eveniment absolut asemănător, însă apropiat în timp și spațiu, care poate fi judecat corect, având toate informațiile la îndemână, toată lumea tace și acceptă și bine face.


     Ajuns în acest punct, cred că oricine a înțeles că simplul fapt că Inchiziția a făcut niște fapte ”rele” nu înseamnă că și, per total, Inchiziția a fost rea. După cum vedeți, există și fapte ”rele” a căror finalitate este bună. De aceea, pentru a vedea finalitatea Inchiziției, ar trebui să vedem ce s-a întâmplat cu țările în care aceasta a activat: Spania, Portugalia, Italia, Franța, parcă și Germania...? A, vi s-a aprins beculețul? Sunt ceea ce se numește ”țările dezvoltate” ale Europei! Rusia, de exemplu, nu a avut Inchiziție, nici România, nici Bulgaria, nici țările baltice... Și este ciudat că tocmai țările în care Inchiziția, acuzată azi de obscurantism, a activat cel mai puternic și direct sunt țările care astăzi sunt acuzate cel mai puțin de ”obscurantism”! Iar țara creștină cea mai îndepărtată de Inchiziție a fost Rusia și tocmai Rusia este țara în care superstițiile și ”obscurantismul” au supraviețuit cel mai mult. Ba chiar, dacă este să mergem cu judecata și mai departe, țările necreștine, care nu au avut nici o legătură, nici în clin și nici în mânecă, cu creștinismul, deci nici cu Inchiziția, cum sunt țările Africii, India, China, Japonia și altele, sunt țări în care oamenii încă se mai închină la demoni și mai cred în vrăjitorii și șamanism.


     Deci, care a fost în final rolul Inchiziției? Unul malefic sau unul benefic? Istoria ne arată că, indiferent ce ar fi făcut, cum ar fi făcut și de ce ar fi făcut, în final rolul ei a fost unul benefic! Și atunci ce mai tura-vura cu Inchiziția în sus și în jos drept argument ”imbatabil” că nu știu ce și nu știu cum?! ”Argumentul” acesta este calp și numai lipsiții de logică, necunoscători de istorie, îl pot folosi. Ceilalți, care au urechi de auzit, să facă bine de acum înainte și să se gândească de zece ori înainte să mai rostească, într-o dispută de orice fel, cuvântul ”inchiziție”!  

MarianTudorelLazar · 90 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Articole

Iadul e plin de învârtitori

07 Sep 2016 
Maestrului Latunski, ateu auto ”de clar at”

De când înjur, în sens opus,
M-ai părăsit, maestre, și m-ai pus
Pe așteptare și apel blocat.
Dar vreau să știi că nu sunt supărat.

Că, între timp, o fug-am dat în iad
Aproape mort fiind, gata să cad,
Iar ce-am văzut acolo m-a mișcat
Și m-a convins că nu ești vinovat:

Că toți înjurătorii, cei drăcești,
Pe care îi admiri și-n cap îi crești,
Stăteau în rând, cuminți și cum se cade,
Și se-nvârteau... o sut-optzeci de grade.

... în niște-nvârtitori copilărești
De care iadu-i plin, cum balta e de pești.

Pagina precedenta  1, 2, 3, 4, 5, 6  Pagina urmatoare

Ultimele comentarii

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Anunt

Alegeti o tema