Ultimele comentarii

Anunt

Alegeti o tema



Calendar

Septembrie 2017
LunMarMierJocVinSamDum
 << < > >>
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Poezii

Afisarea articolelor ce apartin categoriei: Nelinisti existentiale

11 Sep 2016 
Au râs vecinii
de sculptorul
cu două mâini stângi,
de grădina plină
cu pietre
prost cioplite.
Până în ziua
când,
peste noapte,
au văzut
două mâini drepte modelând...
o casă de piatră!
MarianTudorelLazar · 266 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Nelinisti existentiale
11 Sep 2016 


Țipă cucuveaua,
De două zile țipă.
În inimă,
Cu glas de dinamită.

Se sparge-n cioburi suflet,
Mă prăbușesc în mine,
Cu gheara mă sfâșie,
Golindu-mă de sine.

Și țipă cucuveaua,
Și țipă și tot țipă,
Trecute sfâșieri,
în mine tot ridică.

Sfârșirea mă cuprinde
Iar lacrima-i uscată
Și corzi pocnesc cu scâncet
Și-n scâncet, tot îmi crapă!

Și țipă cucuveaua
Și țipă și tot țipă,
Nimic nu o oprește,
Din țipăt n-o ridică.

E negură în mine,
Pustiu și numai apa
Și cucuveaua țipă,
Cu țipăt mă adapă...

MarianTudorelLazar · 113 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Nelinisti existentiale
07 Sep 2016 

De nenumărate ori m-am ciocnit eu însumi de, și am observat și la alții, în anumite dispute, folosirea cuvântului ”inchiziție” pe post de argument imbatabil. Și nu contează tipul de dispute în care este folosit, ci valoarea lui strictă ca argument logic. Dar valoarea lui de adevăr este identică situației în care un medic, ce face o tăietură largă cu bisturiul, ca să vindece un rău, este acuzat că ar fi... ”cuțitar”. Nu mă voi folosi însă de acest exemplu, ci de altul, asemănător la scara istoriei cu ceea ce a făcut Inchiziția, anume aruncarea bombei atomice peste Hiroshima și Nagasaki. Da, este ușor să-i blamăm pe cei de acum o mie de ani, că au creat Inchiziția, această ”oroare” în care au murit mulți ”nevinovați”, dar toată lumea tace mâlc atunci când vine vorba de cele două orașe (de fapt trei) practic rase de pe fața pământului în ceea ce privește componenta lor vie, biologică. Toată lumea tace pentru că știe foarte bine ce ne-ar fi așteptat dacă americanii nu căștigau războiul, aruncând cele trei bombe atomice, și dacă acesta era câștigat de nemți și de japonezi. Deci, privit din punctul de vedere al consecințelor, ceea ce au făcut americanii este perfect justificabil, chiar dacă a fost și este o oroare de necontestat. Mai mult, oroarea orașelor bombardate atomic este incomparabilă cu oroarea celor căzuți în mâna Inchiziției. Ați auzit cumva de copii torturați și arși în foc de Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Ați auzit cumva de copii nenăscuți și neconcepuți încă torturați de Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Ați auzit de pământuri blestemate să fie nelocuibile pentru sute și poate mii de ani de către Inchiziție? Nu, dar americanii au făcut aceasta! Și nimeni nu-i condamnă și ar trebui să fii nebun să îi condamni! Și voi merge chiar mai departe: câți dintre voi ați ieșit să manifestați că nu mai vreți centrale atomice în urma unor evenimente ca Cernobîl, Fukushima și altele asemenea?! Eu nu cunosc niciunul și chiar nu contează dacă ar fi câțiva. Contează că toată lumea bate apa în piuă când vine vorba de un eveniment depărtat, despre ale cărui circumstanțe nu are habar sau are prea puțin, dar despre un eveniment absolut asemănător, însă apropiat în timp și spațiu, care poate fi judecat corect, având toate informațiile la îndemână, toată lumea tace și acceptă și bine face.


     Ajuns în acest punct, cred că oricine a înțeles că simplul fapt că Inchiziția a făcut niște fapte ”rele” nu înseamnă că și, per total, Inchiziția a fost rea. După cum vedeți, există și fapte ”rele” a căror finalitate este bună. De aceea, pentru a vedea finalitatea Inchiziției, ar trebui să vedem ce s-a întâmplat cu țările în care aceasta a activat: Spania, Portugalia, Italia, Franța, parcă și Germania...? A, vi s-a aprins beculețul? Sunt ceea ce se numește ”țările dezvoltate” ale Europei! Rusia, de exemplu, nu a avut Inchiziție, nici România, nici Bulgaria, nici țările baltice... Și este ciudat că tocmai țările în care Inchiziția, acuzată azi de obscurantism, a activat cel mai puternic și direct sunt țările care astăzi sunt acuzate cel mai puțin de ”obscurantism”! Iar țara creștină cea mai îndepărtată de Inchiziție a fost Rusia și tocmai Rusia este țara în care superstițiile și ”obscurantismul” au supraviețuit cel mai mult. Ba chiar, dacă este să mergem cu judecata și mai departe, țările necreștine, care nu au avut nici o legătură, nici în clin și nici în mânecă, cu creștinismul, deci nici cu Inchiziția, cum sunt țările Africii, India, China, Japonia și altele, sunt țări în care oamenii încă se mai închină la demoni și mai cred în vrăjitorii și șamanism.


     Deci, care a fost în final rolul Inchiziției? Unul malefic sau unul benefic? Istoria ne arată că, indiferent ce ar fi făcut, cum ar fi făcut și de ce ar fi făcut, în final rolul ei a fost unul benefic! Și atunci ce mai tura-vura cu Inchiziția în sus și în jos drept argument ”imbatabil” că nu știu ce și nu știu cum?! ”Argumentul” acesta este calp și numai lipsiții de logică, necunoscători de istorie, îl pot folosi. Ceilalți, care au urechi de auzit, să facă bine de acum înainte și să se gândească de zece ori înainte să mai rostească, într-o dispută de orice fel, cuvântul ”inchiziție”!  


MarianTudorelLazar · 90 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Articole
07 Sep 2016 
Prins între lupi, un rătăcit de miel,
La blană creț însă, la minte, chel,
Dus în pădure, în lupeasca piață,
Îi fu promis că, va rămâne-n viață,
De poate el, la lupi, să le vorbească,
Numai în limba lor, deloc în ”mielușească”.
Și, tremurând, nici el știind de ce,
Se bâlbâi, la-nceput: ”B-Beee”.
”Nu-i bine”, ziseră lupii flocoși,
Privind la el, cu ochii lor sticloși.
Dar mielul, încă dornic să trăiască,
Cercă atunci să urle, pe ”lupească”.
Și trase-n piept mult aer, cu un ”eeee”
Apoi vorbi din nou... c-un clasic ”B-Beee”!
”Din nou nu-i bine”, mărâiră lupii, plictisiți, 
Privind la el cu ochii hămesiți.
”Doar o-ncercare, mielule, mai ai
Apoi, în burta noastră, o să stai!”
Și-atunci, să scape de a sorții crimă,
Recurse, bietul miel, la pantomimă.
Dar, orice ar fi vrut el, să vorbească,
Un trup de miel... e limbă ”mielușească”.
Și, zece limbi, săracul, de-ar fi știut,
Pe toate-n limba lui le-ar fi vorbit...
Că, șansa ce, de lupi, i-a fost lui dată,
A fost doar joacă, nu o judecată!
 
     

06 Sep 2016 




Se întâmplă în timp real, la primul sens giratoriu de la intrarea în Focșani, venind dinspre București. Una este grasă, alta are picioare frumoase și cealaltă este tot păsărică-păsărică, dar nu mi-a ieșit cu nimic în evidență. Le văd, în fiecare noapte, cum se zbat pe uscat, nu pentru că n-ar mai avea aer, ci pentru că n-au pene... decât de smuls. V-aș pune acum niște metafore beton și aș provoca o atmosferă de lună extraterestră însă, oricât de violet ar fi fundalul felinarelor de noapte, păsărica tot păsărică rămâne și peștele tot pute, cât ar fi de proaspăt.
Tîgîdâm, tîgîdâm acum ar trebui să vină suspansul cel mare, în care tot cititorul să rămână mai tâmp ca un cocean de pe câmp folosit ca hârtie igienică. Și, în timp ce păsărica ciugulește ”gust de portocală sau banană”, limbajul meu de marțian savant ar fi menta frecată a piciorului ei de lemn, pe care nu îl va avea niciodată. Pentru simplul motiv că menta frecată este apanajul scriitorilor de 12 V teleportați în realitatea de 220 V a Pământului.
Iar eu sunt omul-fulger și-mi place cu degetele în priză!

Me-Te-Leul...

05 Sep 2016 
Pentru că, după cum bine a sesizat un confrate cu cap, există un morb al superiorității pe acest site, unii dintre noi crezându-se ”scriitori consacrați” pentru faptul că, prin nu știu ce concurs de împrejurări, au ajuns să aibă niște cărți pe raft în librării, dar de niciunul nu am auzit că se poate întreține măcar cu pâine și apă pe stradă (că de chirie și întreținere în nici un caz nu poate fi vorba), am o întrebare pentru prea străluciții consăteni întru ale scrisului ce se consideră deja ”publicați”:

Cât valorați în anticariate?

Pentru că, este bine știut, editurile, după ce au publicat cărțile cu banii autorului, le trimit în librării și acolo, de se vând, scriitorul își scoate mai întâi investiția apoi, dacă mai iese ceva, scoate și un oarece profit. Bineînțeles că o capodoperă, un bestseller vine la pachet cu turnee, conferințe și case cu piscină, dar încă nu am auzit de vreun caz pe acilea. Totuși, în caz că mă înșel, am pus întrebarea de mai sus și sunt gata să fac sluj și să-i duc oala de noapte ăluia care chiar huzurește pe banii câștigați în urma creațiilor lui literare. Și am întreabat cât valorează cărțile lor în anticariat știut fiind că nici un anticar nu va da pe o carte mai mult decât poate scoate pe ea. Acestea fiind spuse, dacă niciunul nu are vreo oală de noapte pentru mine (contra cost, că doar își permite la miliardele pe care le câștigă el din scris...), atunci toți suntem egali și fițele cele de pe aici ale unora care se cred mari nu știu ce, nu sunt decât dovada unui caracter ieftin, foarte ieftin.
Aștept totuși prețuri (2 lei, 3 lei, 50 lei, 200 lei etc), împreună cu linkul de la pagina anticariatului respectiv.

MarianTudorelLazar · 101 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Nelinisti existentiale

1, 2  Pagina urmatoare