Ţipă cucuveaua,
De două zile ţipă.
În inimă,
Cu glas de dinamită.

Se sparge-n cioburi suflet,
Mă prăbuşesc în mine,
Cu gheara mă sfâşie,
Golindu-mă de sine.

Şi ţipă cucuveaua,
Şi ţipă şi tot ţipă,
Trecute sfâşieri,
în mine tot ridică.

Sfârşirea mă cuprinde
Iar lacrima-i uscată
Şi corzi pocnesc cu scâncet
Şi-n scâncet, tot îmi crapă!

Şi ţipă cucuveaua
Şi ţipă şi tot ţipă,
Nimic nu o opreşte,
Din ţipăt n-o ridică.

E negură în mine,
Pustiu şi numai apa
Şi cucuveaua ţipă,
Cu ţipăt mă adapă...